Organizatorii comunitari sunt o punte între orășeni și autorități

Otilia este o super mamă acasă, unde își îngrijește copilul cu nevoi speciale și un super organizator comunitar în comunitatea cernavodeană, unde este cunoscută pentru energia și perseverența ei.

Rolul de organizator comunitar i-a venit mănușă

Otiliei îi place să fie în mișcare, să comunice, să le dea oamenilor curaj și putere. Fiind un observator atent al vieții din orașul ei, a constatat că există „un vid atât în comunicare, cât și în acțiune, vizavi de implicarea cetățenilor în viața publică, în mersul lucrurilor în comunitate.” „Oamenii sunt slab informați”, consideră Otilia, „inclusiv în domeniile importante care ii afectează în mod direct, cum ar fi mediul sau luarea deciziilor la nivelul administrației publice locale.

”Era nevoie de cineva care să umple acel vid, să facă o punte între orășeni și autorități, de o persoană care “discută cu cetățenii, îi ajută să descopere nevoile comune cele mai stringente și să facă un plan de rezolvare a problemei.” Enter Otilia!

Deși ca organizator comunitar Otilia este cea care inițiază adesea planul de acțiune, totuși ea nu-și dorește să fie în centrul atenției pentru că este conștientă de faptul că nu poți construi de unul singur, întotdeauna ai nevoie de o echipă).

„Știind că sunt mulți oameni buni cu idei, simțeam că e nevoie sa ne unim forțele și acțiunile pentru rezultate vizibile și durabile.” A înțeles acest lucru la scurt timp după intrarea în program. „Existau oameni care erau lângă mine și care împărtășeau aceleași valori și principii și care m-au ajutat și consiliat, povestește Otilia. În loc să “organizeze comunitatea”, a ajutat-o să se poată organiza singură. Cu toate acestea, este conștientă de rolul ei și de responsabilitatea cu care vine acesta. Povestind despre familia ei, spune că „au fost mirați, dezorientați. Nimeni nu mai făcuse așa ceva până atunci. Toată lumea era obișnuită că orice se întâmplă în oraș este făcut doar de autorități. Încet-încet s-au obișnuit. Nu este un lucru ce ar putea fi făcut de oricine… e nevoie de cunoștințe și ceva curaj și de mult spirit civic.”

Când s-a alăturat echipei „Cu apele curate”, Otilia avea deja o experiență serioasă în ce privește abordarea autorităților locale și lupta pentru drepturi.

Primul ei proiect comunitar, unul cu încărcătură emoțională foarte mare, a fost unul în sprijinul copiilor cu autism, pornit de la situația ei personală. Otilia este asistentul personal al fiului ei diagnosticat cu autism. După ce a studiat legislația, a aflat că asistenții personali de la nivel local au dreptul la un spor legal de 15% pentru condiții vătămătoare, precum și la tichete de vacanță. Discutând cu alți asistenți personali, a aflat că nici unul nu beneficia de aceste ajutoare. „Am hotărât să facem o cerere comună, alături de ceilalți asistenți personali, adresată primarului și Consiliului Local. Am înregistrat un succes de etapă, primind un răspuns scris, în care eram asigurați că sunt de acord cu ceea ce am cerut noi și că vor prinde sumele necesare în buget pentru următorul an!” În prezent, urmăresc în continuare speța până la obținerea efectivă a drepturilor.

Otilia a mers în audiență la primar și consilierul său și le-a prezentat acestora „realități privind persoanele cu handicap și asistenții lor pe care edilii nu le cunoșteau. Am reușit să îi sensibilizez.”

Pentru realizarea acestui proiect, au ajutat-o cunoștințele obținute în cadrul întâlnirilor cu ceilalți organizatori comunitari, organizate de CeRe și Mai Mult Verde: „mi-au dat curajul să fac publică această cerere și să o susțin în fața autorităților. I-am cerut ajutorul dnei Marta Iosefina Bencze, activistă pentru drepturile persoanelor cu handicap din Galați, care m-a ajutat cu aspectele legale.” Otilia povestește că a implicat pe toată lumea, “chiar și numai cu o discuție”.

Am rugat-o pe Otilia să ne împărtășească din concluziile ei după doi ani de organizare comunitară în Cernavodă. Ne-a spus că, deși primăria a fost cooperantă, totuși ea a trebuit să urmărească personal fiecare demers și să insiste la fiecare pas. „Multă răbdare și toleranță!”, ne-a atenționat. Experiența aceasta a adus schimbări pozitive în viața Otiliei: „sunt mai răbdătoare, mai tolerantă, mai organizată, mai hotărâtă, mai sigură pe mine.”. Privind înapoi, își dorește să fi avut mai mult curaj în abordarea instituțiilor publice

Pe cei care își doresc să schimbe ceva în comunitatea lor, îi sfătuiește să aibă curajul de a trece de la intenție la faptă, pentru că ajutor și sprijin vor găsi întotdeauna în jur.

0 Shares
Share
Share
Tweet
Pin