Estimările arată că în 2050 vom avea în apele planetei mai mult plastic decât pește. Cu destinul de succes pe care i l-am asigurat acestui material în ultima jumătate de secol, s-ar putea să ne trezim că plasticul se upgradează și începe să depună icre. Așa că, dacă avem cumva norocul să prindem peștișorul de aur, una dintre dorințele noastre ar fi diminuarea poluării de acest tip. Asta în cazul în care peștișorul de aur nu va fi tot din plastic.

România este în trendul mondial, deci nu stăm bine deloc. Evaluările ARBDD – Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării – vorbesc despre 1533 tone de plastic transportate anual pe Dunăre, fluviul care adună aproape tot ce curge prin țara noastră. Până la Dunăre și pe lângă ea, curgerile de apă sau lacurile de orice fel, acumulează cantități imense de plastic, iar asta duce la distrugerea biodiversității acvatice, scăderea drastică a calității apelor din care ne alimentăm și deteriorarea peisajului. Dar un selfie urâțit de grămezile de gunoi aduse de valuri la malul lacului, este deja printre cele mai mici dintre inconveniente.

Proiectul Cu apele curate vizează atât poluarea istorică, prin acțiuni de colectare a plasticului deja existent în albia fluviului, cât și măsuri de prevenire și combatere a deversărilor viitoare. Pentru a lupta cu un debit de 4,2 tone/zi de deșeuri, despre care vorbeam mai sus, sunt necesare acțiuni extinse, și menținute pe un termen lung, în tot bazinul Dunării și al afluenților săi, atât în România cât și în țările riverane.